vineri, 30 septembrie 2011

Pure Morning

    Ma trezesti ranjuind pe sub mustatile tale arse si atat de lungi incat ma gadila la ureche.Inchid ochii si ma ascund printre atatea tentatii pentru ca imi doresc ca dimineata asta sa para vesnica.Sa lenevesc in patul asta ravasit alaturi de acest ,,Geniu'' in calduri.Ii simt mana pe spatele meu rosu inflacarat de atata soare.Ii simt mana ce trece prin parul meu incurcat si lung.Il simt cand se ridica din pat si trage draperiile astfel lumina invadandu-ne intimitatea.Miroase a fum de tigare ,iar el imi clipeste printre aceleasi gene lungi.Ma trage din pat si ma inrosesc la fata .Il vad atat de vioi incat fiecare pas al lui se pierde prin locuri...Cu parul rebel paseste cuminte spre fundalul ce miroase macabru.Imi inchide ochii si ma cuprinde de mijlocul meu subtire.Cand tot ce ma inconjoara este un trup ce arde mi se pare ca urmele de fiori se izbesc de geamul ferestrei.Si visam cum tot ce ne sustine este un stalp la care o luminita dabea palpaie.In visul nostru iubirea poate fi oricine:o petala de trandafir,o atingere si chiar o lume intreaga.
   In dimineata ai privit pentru prima oara cu adevarat in ochii mei.In dimineata asta nu am fost falsa si am gustat din dragostea ta sub atatea atingeri.Tu stii ca ma simti mai aproape,suntem noi doi fara sa stam pe ganduri daca astea se vor termina.Felul in care ma privesti ma face sa imi dau seama ca te-am surprins in momentele in care iti este teama ca te-as putea intreba ce simti pentru mine.Nu te feri!Nu ai de ce!Nu voi fi eu cea care va strica momentele astea rupte dintr-o dimineata atat de pura.Imi place cum fara sa vrei te ascunzi dupa mine de soarele ce te invarte printre atatea ganduri.Sunt aici!Alaturi de copilul ce ma cuprinde in brate atunci cand totul se imparte.Sunt momente ca astea cand imi atingi usor talpa piciorului alintandu-ma si trezindu-ma brusc cu mii de sarutari pe frunte.De data asta nu vreau decat sa imi pun pilota in cap ,iar chipul tau sa dispara.Peste toate astea te-as vrea din ce in ce mai aproape.Si esti aproape zmucind pilota de pe trupul meu firav si admirandu-mi fiecare particica din mine ,prin felul tau de a-mi calca din nou aripile in picioare.
      Nu iti este frica ca vocea mea iti va tipa in capul tau maine?Nu iti este frica ca ti-as putea fura fanteziile si le voi inscriptiona in diminetiile pure? Nu iti este frica?

10 comentarii:

  1. Superb..Dar ma intreb..oare are de ce sa ii fie frica? Ma indoiesc..i-ai face tu vreodata lui ceva rau? Nu cred..Il iubesti prea mult...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos. Tine'o tot asa...;)
    Te pwp:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi lumea ar spune..."dragostea pluteşte în aer." Mă întreb dacă are de ce să îi fie frică...poate doar să îl condamni la o eternitate de iubire şi pasiune, pentru că se citeşte printre rânduri pasiunea ta. Frumoasă postare, sper ca această dimineaţă să se repete la nesfârşit;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Gabriela:asa voi face;;)
    @MiiutaChan:Si eu imi doresc acelasi lucru:)Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu, frică nu cred că îi va fi, chiar deloc :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Toamna aruncă rugină prin frunze
    La poalele Catedralei,
    Ca să înflorească hlamida statuilor
    Într-o a doua venire
    A ideilor absolute, căci adoraţia,
    Rece, ambiţioasă, cu accente de luptă şi gheare
    Se naşte doar în a doua parte a toamnei,
    Când e vremea oxizilor în insomnii,
    Când fumul, aburul şi ploaia
    Joacă tontoroiul peste suflete ude,
    Aducând intimidarea trandafirilor,
    La adăpostul unor crengi heavy-metal,

    RăspundețiȘtergere

How do you run away from the things that are in your head?

Persoane interesate